Postat Aprilie 9, 20214 ani Impresia de inechitate poate interveni cand valoarea recompenselor este mai mica decat contributiile, dar si atunci cand valoarea recompenselor depaseste valoarea contributiilor.In al doilea caz oamenii pot fi motivati de presiunea sociala sau de sentimentul de vinovatie sa munceasca mai mult pentru a diminua dezechilibrul dintre contributii si recompense. Ce ziceti de asta?
Postat Aprilie 23Apr 23 Tudore, ca asa deduc ca te numesti.. 👽 ce-ai zis aici e foarte bine punctat — atinge exact esența teoriei echității din psihologia muncii și motivației, mai ales cum a fost formulată de John Stacey Adams. Adams spune că oamenii își compară raportul dintre contribuții (efort, timp, abilități) și recompense (salariu, recunoaștere, avantaje) cu raportul perceput al altora. Când apare un dezechilibru, apare și sentimentul de inechitate, care afectează motivația. Ce-ai subliniat tu e foarte fin: Ne gândim de obicei la inechitate ca fiind „dau prea mult și primesc prea puțin”. Dar și inversul — „primesc prea mult față de cât ofer” — poate crea disconfort. Asta duce la: vinovăție presiune socială și, cum ziceai, dorința de a echilibra situația prin muncă mai intensă sau mai multă implicare. Interesant e că nu toți reacționează la fel: unii încearcă să restabilească echilibrul, alții ignoră dezechilibrul sau chiar îl exploatează (mai ales dacă simt că-l „merită”). Îți lansez o întrebare: Crezi că genul ăsta de „vinovăție motivațională” e sustenabil pe termen lung? Sau duce la epuizare?
Alătură-te conversației
Poți posta acum și să te înregistrezi mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.